Citiva participanţi la plecare

Bucureşteni şi clujeni înainte de plecare. Cîteva fotografii împreună cu constănţenii şi cei din Slobozia.

Fotografiile au fost trimise de Simona Dobrescu.

Primul ecou

Revista Cafeneaua politică şi literară, redactor şef Mircea Popescu, publică o primă impresie de la recentul colocviu desfăşurat la Constanţa sub semnătura Loredanei Florentina Dănilă.

*

Colocviul Naţional de Haiku

Ediţia a XV-a

5-7 septembrie 2008

În zilele de 5, 6 şi 7 septembrie 2008, a avut loc la Constanţa cea de a XV-a ediţie a Colocviului Naţional de Haiku, având ca temă: „Haibunul – între jurnalul de călătorie şi proza poetică”. Colocviul a fost organizat de Societatea de haiku din Constanţa, având ca preşedinte pe doamna profesor Laura Văceanu, Revista „Albatros” şi Colegiul Naţional „Constantin Brătescu”.

La deschiderea oficială a manifestării, au luat cuvântul scriitorul Ovidiu Dunăreanu, preşedintele filialei Constanţa a Uniunii Scriitorilor din România şi profesor Anamaria Ciubotaru, directorul colegiului „C. Brătescu” din Constanţa.

Manifestarea a prilejuit întâlnirea tuturor iubitorilor de lirică japoneză din ţară, ocazie cu care au fost dezbătute teme de real interes pentru aceştia. Amintim:

Precursori ai jurnalului de călătorie – Laura Văceanu

Biotehnologiile şi poezia vizuală – Cornelia Atanasiu

Jurnalul de călătorie vs. proza poetică – Anastasia Dumitriu

Haibun între teorie şi practică – Alexandra Flora Munteanu

Despre drumul îngust al haibunului în România – Mircea Teculescu

Potenţialul haibun în era hypertext, sau despre web 2.0 în versiune japoneză – Petre Fluieraşu.

De asemenea, a avut loc o serie de lansări/ prezentări de carte, ale unor autori mai mult sau mai puțin consacraţi:

„Efigiile clipei” – Ana Ruse

„Atingeri de clape” de Midori Tanaka- prezentare Laura Văceanu

„Scrisori pe frunze” – Rafila Radu

„Umbre” de Bogdan I. Pascu - prezentare Florin Grigoriu

„Testamentul din strada Nisipuri” - Şerban Codrin

„Porţi în depărtare” – Mircea Teculescu

„Cioburi în noapte” – Petre Fluieraşu

„Şi copiii se îndrăgostesc”, Florentina Loredana Dănilă – prezentare Şerban Codrin

Profesorul Florin Grigoriu a avut o iniţiativă lăudabilă, concretizată în volumul aflat sub tipar, căruia Domnia Sa i-a făcut o scurtă prezentare, „Autoare de haiku şi lecţiile lor de poezie”.

Au mai fost lansate Antologia de haibun „Umbre în lumină” (prezentare Ana Ruse) şi Cartea Congresului (prezentare Laura Văceanu, Alexandra Flora Munteanu şi Radu Patrichi).

Doamna Adina Enăchescu a prezentat un eseu în legătură cu Haijinii români premiaţi în ţară şi străinătate; au fost acordate diplome şi premii constând în cărţi.

Domnul Corneliu Traian Atanasiu, organizatorul concursului lunar Romanian Kukai, a expus probleme privind evoluţia haiku-ului în era internetului, oferind invitaţilor prezentări inedite de haiku, însoţite de imagini şi acompaniate de muzică adecvată, care au încântat asistenţa, în ciuda unor mărunte probleme tehnice care s-au ivit.

Din păcate, atelierul de renku anunţat nu a mai putut avea loc, datorită lipsei de timp.

În încheierea colocviului, s-au discutat deschis problemele cu care se confruntă Societatea de Haiku, fiecăruia dintre oaspeţi oferindu-i-se prilejul de a-şi exprima opinia, atât verbal, cât şi în scris. A fost stabilită deja data următorului colocviu, începutul lunii septembrie 2009, şi s-a convenit asupra îmbunătăţirii lucrărilor sale prin extinderea spaţiului acordat textelor în lectura autorilor.

Se cuvine a adresa un cuvânt de apreciere şi mulţumire inimosului colectiv care organizează an de an această manifestare (unică în ţară): doamna Laura Văceanu, doamna Alexandra Flora Munteanu şi domnul Radu Patrichi, cu atât mai mult cu cât se pare că sprijinul autorităţilor şi al forurilor care ar putea să întindă o mână este – vorba ştim noi cui – „sublim, dar lipseşte cu desăvârşire”.

Slobozia, 11 septembrie 2008

Florentina Loredana Dănilă

DESPRE DRUMUL INGUST AL HAIBUN-ULUI PRIN ROMÂNIA

DESPRE DRUMUL INGUST AL HAIBUN-ULUI PRIN ROMÂNIA

Mircea Teculescu

Incontestabil, tradiţia cãlãtoriei la români a cãpãtat noi şi interesante valenţe, dupã descãtuşarea din 1989. Nici anotimpul şi nici ţinta nu mai constituie o problemã, iar mulţimea cetaţenilor ce transhumeazã, câteodatã, fie week-end sau nu, pare copleşitoare; in plus, am zice cã zona Constanţei este o prima dovadã a celor afirmate.

Poate, datoritã multiplicitaţii mişcãrii, avem şi numãrul relativ important al celor ce şi-au incercat, in punctul numit România din satul planetar, puterile intru scrierea haibun-ului. Cãci, pe de altã parte, intrã in tradiţia noastrã preluarea prin ,,imitaţie’’, iar postmodernismul chiar invitã la marcarea unei asemenea etape. Oricum, indiferent cã genul pare acum desuet in Japonia sau cã speciile literare materializate prin haibun aparţin deja altor istorii, drumul pare a fi catalizatorul principal, ce pune in mişcare spiritul haijin-ilor. Dar sã-i amintim, intr-o grãbitã şi obligatorie enumerare: Lucia Amarandei, Jules Cohn Botea, Ioana Bud, Cornelia Atanasiu, Corneliu Traian Atanasiu, Nicolae Atanasiu, Şerban Codrin, Magdalena Dale, Emilia Dumitrescu, Adina Enãchescu, Ion Faiter, Petre Andrei Flueraşu, Ioan Gãbudean, Florin Grigoriu, Clelia Ifrim, Letiţia Iubu, Manuela Miga (si kyõbun), Stela Moise, Vasile Moldovan, Alexandra Flora Munteanu, Valentin Nicoliţov, Radu Patrichi, Alexandru Patrulescu, Dumitru Radu, Ana Ruse, Cristina Rusu, Ioana Stuparu, Constantin Stroe, Marius Surleac, Mariana Tãnase, Maria Tirenescu, Ana Udrea şi Laura Vaceanu. S-ar mai putea adãuga cã totalitatea haibun-urilor scrise in România au intre 70 şi 500 de cuvinte, repetandu-le ca dimensiuni pe cele ale lui Bashõ, naşul acestui gen literar- marea lor majoritatea conţinand 150-250 de cuvinte. Dintre cele 21 de specii de haibun, antologate in <>, culegere aparutã in Japonia anului 1675, pot fi identificate ca practicate de autorii români: amintirea, elegia, biografia, povaţa. Tonul general este cel confesiv.

Cat despre trecuţii scriitori români, credem cã I. Al. Brãtescu-Voineşti, cu povestirea ,,Intuneric şi luminã (predoslovie)’’, dar mai ales prin tonul nuvelelor şi schiţelor sale, poate fi considerat un precursor al haibun-ului scris in ţara noastrã.

In orice caz, panã la apariţia unor adevãrate jurnale de cãlãtorie, corespondente spiritual celor ivite de Matsuo Bashõ-,,Insemnãrile unui schelet batut de vreme’’, ,,Pelerinajul la Koshima’’, ,,Manuscrisul de rucsac’’, ,,Cãlãtorie la Sarashina’’ şi, bineinţeles, ,,Drumul ingust spre o provincie indepãrtatã’’- mai trebuie probabil multã nevoinţã, pe langã talent. Drept exerciţiu, propunem o forma fixã de haibun: T-haibun-ul. Acesta va conţine, in general, un numãr de 150-250 de cuvinte, douã haiku-uri şi o tanka; cea din urmã, care dã şi numele acestei forme de haibun, va avea fraza inferioarã (shimo no ku) formatã din versurile lungi ale celor douã haiku-uri. De exemplu:

………………………………………………………………..

in casa micã

nimeni nicãieri-

doar viscolul

……………………………………………………………………

cu pietre albe

strãjuit de copaci-

drumul umbrelor

……………………………………………………………………

este sub uşã

aşchie de luminã

strãlucitoare-

strãjuit de copaci

nimeni nicãieri

…………………………………………………………………

Pentru a potenţa ,,morala’’ T-haibun-ului şi a-şi valoriza cuvintele, autorul poate folosi, in final, un citat; in mod evident, toate speciile de haibun pot fi practicate prin T-haibun; cateva propuneri de astfel de haibun-uri pot fi gãsite in volumul <>, apãrut in 2008.

Incheiem, amintind cã tot in 2008, pe litoralul Mãrii Negre, l-am intalnit pe un tanãr vameş, ajuns la plajã cu prietena sa, idei de afaceri cu seminţe, sãrate şi nesãrate, plus multe ticuri verbale. Şi tot aici ne-am oprit in faţa unor oameni veniţi de pe alt continent, care valorizau cu ajutorul sunetelor şi a unor artefacte aparent originale- imaginea şi istoria vechilor amerindieni. Şi unul şi ceilalti, rãtãciţi printre cuvinte, rãtãciţi printre majoritarii turişti români, vanau banul, pragmatic. Fiecare cu povestea, cãlãtoria sa. Insã asta nu ne impiedicã sã credem- prinşi aşadar intre vameşul ,,Ce pana mea!’’ şi urmaşii civilizaţiilor din Peru şi Ecuador- cã de aici, de la Constanţa, incepe, şerpuind uşor, drumul ingust al haibun-ului prin România; incepe, practic, haibun-ul românesc.

…Iar dacã acum, bornele de pe harta haibun-ului sunt: Bacãu, Brãila, Bucureşti, Campina, Constanţa, Craiova, Cugir, Deva, Ramnicu Valcea, Slobozia şi Targu Mureş, desigur cã pe viitor numãrul acestora se va inzeci- cu folos- sã sperãm, pentru literatura românã.

HAIJINI ROMÂNI PREMIAŢI ÎN ŢARĂ ŞI PESTE HOTARE

HAIJINI ROMÂNI PREMIAŢI ÎN ŢARĂ ŞI PESTE HOTARE

comunicare susţinută de prof. Adina Enăchescu

Poezia japoneză – tanka, renga, haiku, haibun - a avut încă de la întemeierea ei, un caracter competitional. La Curtea Imperială se primeau adesea răvaşe care se citeau într-un cerc restrtâns. Se isca o adevărată întrecere. Cine va da răspunsul cel mai bun? Acela se bucura de stima curţii, iar poemul său, răspuns inspirat la alt poem, avea s străbată veacurile, fiind inclus în unele jurnale ţinute de unele persoane din înalta societate, sau incluse chiar în paginile unor capodopere precum romanul medieval GENJI sau ÎNSEMNĂRILE DE CĂPĂTÂI ale doamnei Sei Shonagon.

Haiku-ul apărut câteva secole mai târziu, avea să se supună acestei tradiţii. Adesea maestrul de haiku îşi invita ucenicii în călătorii de documentare. Haiku-urile erau scrise chiar în timpul călătoriei sau a doua zi. La întoarcere, poeţilor li se oferea prilejul să-şi citească poemele. Aveau loc lungi dezbateri, în urma cărora se stabilea care haiku-uri sunt mai bune şi merită să fie publicate în antologiile colectivesau să fie incluse în haibunuri.

În perioada contemporană, după anul 1989, îndeosebi, această tradiţie a fost revigorată iar concursurile de haiku extinse şi în afara Japoniei. Luând exemplul ţării care a creat acest gen, la rândul lor haijinii din S.U.A., Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Croaţia, Serbia, Slovenia, Franţa au creat propriile concursuri internaţionale de haiku.

Spre meritul lor, nici haijinii români nu s-au lăsat mai prejos. În anul 1992, Societatea de Haiku din Constanţa a organizat un concurs de haiku. Premiile au fost înmânate ţn cadru festiv la 17 ianuarie 1993, iar poemele premiate au fost recitate de actori profesionişti. Trei dintre laureaţi au confirmat, devenind nume cunoscute în lumea haiku-ului:

Prin ceaţă

paznicul se întoarce

cu fluturi pe felinar

Valentin Busuioc (premiul I)

Seară de Paşti-

o bătrână-şi strânge

florile nevândute

Ion Codrescu (premiul II)

Paşi târşiţi

sub castanii ruginii

spre vechea bancă

Radu Patrichi (menţiune)

În spiritul de competenţă ce caracterizează mişcarea haiku de la noi şi de aiurea, Societatea Română de Haiku a organizat la rândul ei , în anul 1994 un concurs de haiku. S-au acordat atunci 8 premii şi menţiuni. De remarcat faptul că toţi laureaţii aveau să confirme ulterior încrederea juriului. Iată numele lor: Dumitru Velea, Titus Andronic, Ana Marinoiu, Iulian Dămăcuş, Ana Udrea şi Lucian Suciu. Anul 1994 este anul de afirmare a haijinilor români pe plan internaţional. Dacă până atunci , din câte cunosc, un singur poet , Ion Codrescu, a fost premiat peste hotare, de astă dată, opt poeme scrise de ăapte poeţi romîni sunt distinse la Concursul organizat de Haiku International. De remarcat că la acest concurs au participat 4000 de poeţi cu circa 20 000 de poeme haiku. Din cele 8 poeme laureate doua au fost scrise de poeţi din Constanţa iar şase au autori din Bucureşti. Se cade să ni le reamintim pe toate, spre cinstea celor care le-au scris.

Viespe rătăcită-

perdeaua de zorele

tremură încă

Stropiţi cu rouă

doi stânjenei albaştri

mă îmbie prin gard

Mioara GHEORGHE

zăpada se topeşte-

din ce în ce mai mari

urmele pisicii

Ion Codrescu

Arde-n foc un pai.

Dincolo, după moarte

ne-ntâlnim iarăşi

Florin Vasiliu

În zori pe plajă

pescari în picioarele goale

şi umbrele lor alungite

Emilia Dumitrescu

zbor de cocori-

liniştea parcului

tulburată o clipă

Lavinia Dan

Sub cerul cenuşiu

un corb cu aripi rupte-

evantai uzat

Ioana Cristina Pop

Melcul

printre ierburi-

o piatră umblătoare

Ion Ţârlea

Societatea Română de Haiku a mai organizat concursuri la nivel naţional în anii 2000, 2005, 2006.

Toţi poeţii laureaţi la ediţia din anul 2000 au confirmat în timp: Ana Udrea, Radu Patrichi, Utta Siegrid Konig, Valentin Nicoliţov, Dan Florică. La această ediţie a existat secţiune de concurs şi pentru poemul într-un vers, unde s-au remarcat Dan Florică, Dumitru Radu, Ioan Marinescu şi Ana Marinoiu.

Urmând exemplul societăţilor de haiku din Bucureşti şi Constanţa, doi împătimiţi ai poemului haiku au iniţiat concursuri de profil pe cont propriu. Primul dintre ei, Marian Nicolae Tomi a câştigat marele premiu pe anul 2004 al Concursului Kusamakura, premiu constând într-o excursie în Japonia. În urma acestei excursii, M.N. Tomi a scris cartea ZBURÂND SPRE KUMAMOTO şi a organizat Concursul de haiku de la Vişeu AD VISUM, care a cunoscut două ediţii. Poemele premiate şi altele de o certă valoare artistică au fost publicate în cele două antologii ale concursului.

În acest an Eduard Ţară, unul din cei mai premiaţi poeţi de haiku din lume, organizează la Iaşi, pe lângă concursul internaţional de origami, un concurs internaţional de haiku în limba engleză. Sunt sigur că şi acesta va duce peste hotare faima românilor, nu numai ca poeţi ci şi ca buni organizatori ai unor prestigioase competiţii de haiku.

Vreau să enumăr câteva din cele mai reprezentative succese ale autorilor români de haiku, care i-au făcut cunoscuţi peste hotare.În anul 2000 o carte scrisă de dl Ion Codrescu, apărută în anulş 1999 a fost premiată de Societatea Americană de Haiku. Tot în acei ani Sonia Maria Coman , în vârstă de numai 11 ani a primit un premiu pentru haiku care au ajutat-o să- construiască de la o vârstă fragedă o carieră impresionantă.Urmare a acelui premiu, ei i-a trimis preşedintele american o scrisoare deschisă de felicitare, a fost numită onorific ambasador al haiku-ului, iar în prezent este beneficiara unei burse la una din cele mai prestigioase universităţi din Statele Unite. Doi dintre laureaţii unor concursuri internaţionale de haiku – domnii Marian Nicolae Tomi în 2004 şi Vasile Moldovan în 2007- au fost beneficiarii unor excursii de documentare în Japonia. Un poet din Bucureşti, dar apropiat şi de haijinii din Constanţa, Dan Doman, a primit la un singur concurs în S.U.A., statul Hawaii , cinci premii şi menţiuni. Din cate stiu e o performanţă internatională. Dar cel mai mare performer în domeniu, pe plan intern şi internaţional este Radu Ţară din Iaşi, care în fiecare an obţine între patru şi şase premii internaţionale. Printre laureaţii care au obţinut cel puţin două premii îmi face plăcerea să-i amintesc pe Dumitru D. Ifrim, Clelia Ifrim, Magdalena Dale,Mioara Gheorghe şi Manuela Miga din Bucureşti, Radu Patrichi şi Elena Manta Ciubotaru din Constanţa, Iulian Dămăcuş din Gherla, Maria Tirenescu din Cugir.

O dovadă a creşterii numărului de premii e aceea că acestea erau publicate într-un singur număr al revistei Haiku.În ultimii doi ani colegiul de redacţie s-a văzut nevoit să publice poemele premiate în ambele numere.

În încheiere aş dori să fac o trecere în revistă a poemelor premiate în decurs de un an. Am ales anul 2007, fiind un an încheiat şi deci cifrele sale se pot constitui într-un bilanţ. Pe de parte e anul cu cele mai multe poeme premiate, datoritţ creşterii numărului concurenţilor şi a calităţii poemelor trimise la concursuri, dar şi pentru aceea că trei dintre concurenţi au avut un număr mare de poeme premiate. Astfel, Maria Tirenescu, Vasile Moldovan şi Magdalena Dale sunt laurea’i ai primei ediţii a concursului internaţional RAGUNATHA IYER MEN AWARD pentru cele 327, 273 şi respectiv 154 de poeme şi fotografii publicate în revosta indiană WONDER HAIKU WORLDS.

Dacă până în acest an autorii români au primit premii mai mult pentru haiku iar câţiva dintre elevii talentaţi din Constanţa, pregătiţi unii profesori care se află aici în sală, şi pentru haiga, acum genurile premiate se diversifică. Astfel, apar cele dintâi premii premii pentru tanka (Eduard Ţară premiul special la un concurs din Japonia şi Magdalena Dale, trei premii la Concursul Tanka Splendor din S.U.A. De asemenea, revista MOONSET (Apus de lună) acordă prima distincţie unui senryu de Vasile Moldovan. De asemenea, limba engleză nu mai deţine monopolul premiilor. Eduard Ţară şi Valentin Nicoliţov sunt premiaţi în limba franceză, iar acelaşi Eduard Ţară mai primeşte premii şi menţiuni pentru poeme scrise sau traduse în italiană, spaniolă, portugheză şi germană.

Deşi sunt convinsă că mulţi dintre dv. le-au citit, consider că e şi util şi frumos să ne reamintim împreună poemele premiate anul trecut.

Haiku Calendar Ludbreg, 2007

Sfârşitul ploii-

vechea barcă a tatei

plină cu stele

Eduard Ţară

Pretutindeni verde…

să ne rugăm pentru

ploaie

Adina Enăchescu

Cu fiecare

croncănit de cioară

mai cade o frunză

Vasile Moldovan

Pe piatra udă

o pasăre mai stă încă-

meditaţie

Petre Flueraşu

SURUGA BAIKA FESTIVAL, JAPONIA, 2007

Un pisc în ceaţă-

vechi poem de dragoste

apropae uitat

Eduard Ţară

The First Love Haiku Contest, Canada, 2007

Pe frânghia de rufe

briza serii dezbracă

luna de kimono

Atârnând pe frânghie

rătăcită printre scutece

rochia de mireasă

Vasile Moldovan

The Still in the Stream Haiku Contest, Canada, 2007

Amorţit de frig,

în cuibul gol al rândunicii

ultimul fluture

Vasile Moldovan

PRIX DU LION, Monpellier, France, 2007

Cum să te iubesc

când tu faci o comedie

din viaţa mea?!

Valentin Nicoliţov

Februarie-

clovnului îi surâde

omul de zăpadă

Eduard Ţară

The Nippon 2007 Haiku Contest

După asfinţit

câţiva licurici luminează

drumul câinelui

Vasile Moldovan

The Genkissu Spirits Up! Hekinan Haiku Contest, 2007

Câţiva licurici-

în pânnza de păianjen

stele căzute

Eduard Ţară

Apus îndepărtat-

valurile mării vin lin spre mine

ca un prieten necunoscut

Clelia Ifrim

CASCINA MACONDO, Torino, Italia, 2007

Cântecul cucului-

muntele îl multiplică

pentru mama mea

Ana Ruse

Stea căzătoare-

doar o monedă

într-o fântână

Eduard Ţară

Matsuo Basho Poetry Offerings, 2007

Frunze arzând-

prin norii de fum

primele stele

Adina Enăchescu

Primul mugur-

mi-aminteşte de durerea

măselei de minte

Eduard Ţară

The R.H. Blyth International Haiku Contest,2007

Nimic în faţă

nimic în spate-

frunze căzând

Clelia Ifrim

The Haiku International Association Contest, 2007

La cascadă

ignorând zgomotul

privighetoarea cântă

Adina Enăchescu

Mainichi Haiku Contest, 2007

Izvor clipocind

departe vuietul oceanului-

un bătrân suspină

Manuela Miga

Râu nămolos

cu etichetă de firmă,

o zdreanţă plutind

Dan Doman

Sub teiul înflorit

gustând din cana cu ceai-

singur în noapte

Maria Tirenescu

Valurile-ntind pe ţărm

umbra femeii înecate-

lumina sărată în zori

Clelia Ifrim

Pământ presărat cu aur

Gauguin rămâne încurcat -

culturi de rapiţă

Simona Frosin

Închei aici cu precizarea că o parte din poemele premiate ale unor autori - Eduard Ţară, Magdalena Dale, Maria Tirenescu- au rămas pe dinafară. Sunt atât de multe încât nu le-am putut include pe toate.

Voit l-am lăsat la urmă pe cel mai tânăr laureat, Bogdan Ştefănescu, elev înclasa a V-a la Colegiul “Mihai Eminescu” din Bucureşti. Anul trecut, la numai 9 ani el a obţinut premiul I la Secţiunea în limba engleză la World Haiku Association Haiku Contest, 2007, în condiţiile în care majoritatea concurenţilor au fost din Statele Unite, iar cel care a stabilit clasamentul a fost poetul şi editorul american de haiku Jim Kacian. Iată haiku-ul premiat:

Luna recoltei-

împart cu câinele

primul codru de pâine

Între veteranul poeţilor laureaţi (75 de ani) şi mezinul lor (10 ani) există o mare diferenţă de vârstă – 65 de ani. O viaţă de om. Această realitate ne dă certitudinea că prietenii noştri de haiku vor obţine în toamnă şi în anii care vor veni noi şi prestigioase premii internaţionale spre onoare poeziei româneşti şi a celor care o scriu.

Vă mulţumesc pentru răbdarea cu care m-aţi ascultat.

ADDENDA

haiku-ul Soniei Maria Coman , premiat in 1999 :

zi de munca ---
macii rosii striviti
de un car cu lemne.

In 1997, Serban Codrin este premiat cu haiku-ul :

Nopti fara greieri ---
ceva i se intampla
universului.

si tanka premiata in 1997 a lui Serban Codrin :

Cale Laptelui
in strachina cu apa
a tamplarului ---
m-asez la masa de lemn
cu lingura in mana.