Haiku pre limba românului

Radu Patrichi - Constanţa

Anul trecut, poetul braşovean George Puşcarin ne-a surprins cu volumul Haiku prin anotimpuri, realizat la Editura KRON – Art – în 2006, un volum frumos realizat şi cu poeme frumoase, de calitate.

Iată că acum am plăcerea de a vă prezenta al doilea volum Evantaie prin calendare sau Haiku pre limba românului, realizat la aceeaşi editură în 2007.

Prefaţa volumului intitulată Doinind haiku-uri este făcută de Ecaterina Pavel, care ne bucură prin faptul că are cunoştinţa de toate criteriile, cerinţele estetice ale unui poem haiku, analizează cum autorul a reuşit să le respecte, fapt pentru care spune:

„Sunt atât de reuşite ca haiku-uri nu pentru că autorul lor se simte în largul său în cadrul acestei forme, ci în înfrăţirea ei cu folclorul românesc. În esenţă, haiku-urile sunt pentru japonezi ceea ce doina este pentru români: meditaţie în faţa naturii şi a divinului, resemnare, simplitate, transcedental. Practic, poetul se regăseşte în haiku-uri în măsura în care reuşeşte să-şi întregească în ele fiinţa, dragostele sau tristeţile sale româneşti”.

Chiar dacă volumul are împărţirea pe luni, începând cu Mărţişorul, deci primăvara şi terminând cu sfârşitul iernii, Făurar, aşa cum se obişnuieşte în volumele de haiku, precizăm că în fiecare lună poetul a inclus şi câte trei poeme în stil clasic european, cu rimă sau în vers alb. Această îngemănare de stiluri nu displace, dimpotrivă, parcă este un joc.

Dar, să vorbim şi despre poeme. Poate că un spirit riguros va găsi între haiku-uri şi unele care nu tratează numai subiecte obişnuite în haiku, cum ar fi: „ne învârtim în jurul/ unui punct care bate/ la uşă”.

Faptul că poemele sunt scrise fără niciun fel de punctuaţie, nici măcar acel semn kiregi, dar mai ales că nu respectă regula de 5-7—5 silabe, dar ele au o muzicalitate anume prin faptul că ultimul vers are întotdeauna 2 sau 3 silabe.

Cui îi place poezia adevărată, va găsi însă foarte multe poeme frumoase, haiku-uri bune. – Căci poetul având talent, simţind aproape natura, ne încântă cu haiku-uri ce merită a le memora. Voi da doar câte un singur poem, pentru fiecare lună:

Mărţişor:

Mesteacănul mă ţine/ de mână- să ştiu drumul/chiar şi orb

Prier:

Izbit în pietre râul/ de-a pururi va ajunge/ în mare

Florar:

Ciocârlie de rouă/rătăceşte-mă în cer/ pe arcuş

Cireşar:

La umbra stejarului/se simte umil bonsai/poetul

Cuptor:

Între coperţile vechi/doarme floarea reginei/pierdută

Gustar:

Din ramuri princiare/s-au fost şi cruci şi juguri/pentru boi

Răpciune:

Domol lunecă turma/tomnatică şi blândă/icoană

Brumărel:

Nucul scutură frunze/ tânguite clopote/ de ducă

Brumar:

Prea şchiop rămas în urmă/ un câine păzindu-mă/ de umbră

Undrea:

Nimic nu am a spune -/ pe omul de zăpadă/ îl ascult

Gerar:

Plopii mei fără noroc/ pe un cer înaripat/ îngheaţă

Făurar:

Ca o lume mai blândă/ pare ghiocelul în / zăpadă

Vă asigur că şi poemele clasice sunt pline de poezie, de frumuseţea naturii, fie că au subiecte de la noi, precum „Nucul” sau din stepele întinsei Rusii „În stepă”, sau pentru că suntem la Constanţa în „Navigatorul”.

Voi încehia cu cuvintele Acad. Alexandru Surdu, de pe coperta ultimă:

„Poemele clasice, cele albe şi haiku-urile, într-un buchet de carte, dau originalitate poetului. Mă convinge încă o dată că haiku-urile de pe Fuji înfloresc precum crizantemele, cireşii şi floarea reginei şi în Piatra Craiului”.

Vă doresc să aveţi în mână acest frumos volum şi sunt convins că veţi simţi cu adevărat poezia naturii.